Multiplexoarele PDH (Plesiochronous Digital Hierarchy) sunt dispozitive utilizate in retelele de telecomunicatii pentru a multiplexa semnalele digitale de diferite rate de transfer intr-un singur semnal de viteza mai mare. Acestea sunt folosite in sistemele de transport de date de mare capacitate, permitand transmiterea simultana a mai multor fluxuri de date printr-o singura linie de comunicatie.
Spre deosebire de tehnologia SDH (Synchronous Digital Hierarchy), care utilizeaza sincronizare exacta intre semnale, PDH utilizeaza o sincronizare aproape identica (plesiochronous), ceea ce inseamna ca ratele de transfer ale semnalelor nu sunt perfect sincronizate. In acest context, multiplexoarele PDH sunt folosite pentru a aduna semnalele la diverse nivele de multiplexare, de la semnale de baza, cum ar fi E1 sau T1, pana la semnale de nivel superior, cum ar fi E3 sau T3.
Multiplexoarele PDH sunt esentiale pentru infrastructurile de telecomunicatii, deoarece permit integrarea diferitelor tipuri de semnale si asigura eficienta utilizarii liniei de comunicatie. Desi tehnologia PDH a fost inlocuita in multe cazuri de SDH sau de tehnologii mai moderne, aceasta ramane inca importanta in anumite retele mai vechi sau in zonele unde costurile de actualizare sunt mari.
